Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Va exista iadul după Judecata cea Mare a lui Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Întrebare:

Exist iadul acum? Este cineva în iad acum? Eu credeam că doar după ce va fi Judecata lui Dumnezeu la scaunul de domnie mare și alb va exista iadul. Ajutați-mă să înțeleg. 
În traducerea Bibliei realizată de preotul Dumitru Cornilescu, cea mai populară traducere, nu veți găsi cuvântul “iad”. Acest cuvânt îl veți găsi în traducerea Bisericii Ortodoxe și va fi echivalentul “locuinței morților” din traducerea Dumitru Cornilescu. Așa au ales traducătorii să folosească cuvinte diferite pentru traducerea termenului αδης (Hades). Acesta este locul de închisoare unde sufletele celor nelegiuiți și păcătoși care au murit fără credință mântuitoare în Isus Hristos așteaptă acum Ziua Judecății celei mari.
Iată cum este descrisă Ziua Mare a Judecății în Apocalipsa:
 
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.(Apocalipsa 20:11-15)
În ziua aceea a Judecății la tronul mare și alb vor veni și se vor înfățișa toate sufletele oamenilor care se află acum în Locuința morților. Ei vor fi judecați după faptele lor și apoi Locuința Morților va fi aruncată în iazul de foc și de pucioasă, acesta fiind locul unei pedepse eterne.
Dragă prietene, dacă citești aceste rânduri și încă nu ai intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, grăbește-te și iai decizia aceasta azi. Pleacă chiar acum genunchii, cere-ți iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele făcute și ia acum decizia să devii și să fii ucenicul lui Isus Hristos. Nu te lăsa înșelat de cei care zic că nu există Dumnezeu și viața veșnică.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9)
Grăbește-te și pocăiește-te azi și de acum înainte urmează calea sfințeniei, fiind un bun ucenic al Domnului Isus Hristos. Așa să te ajute Dumnezeu.

Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – III

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

Cu Duhul Sfant dar impotriva lui III

Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.

Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.

În procesul de consiliere, Duhul Sfânt face lucrări mari, dar mi-au ajuns la urechi multe cazuri în care consilierea s-a transformat în stăruință, ghicire, bârfă, proorocie etc. Asta nu e bine. Consilierea creștină e un domeniu separat de acestea, chiar dacă cei implicați ar putea avea diferite daruri spirituale. Consilierea este un proces clar, logic, cognitiv și se desfășoară sub cârmuirea consilierului de către Duhul Sfânt, căruia îi va descoperi când este nevoie, detalii ascunse ale cazului, soluții de urmat și alte aspecte necesare în ajutarea clientului. De la asta până la situații în care așa zișii consilieri ”au descoperiri” cum că clientul ”ar trebui să descrie în amănunt și să nu omită nimic din sexul extramarital care a avut loc” e cale lungă. ”Nu-mi ascunde nici un detaliu” e o pretenție de persoană obsedată de picanterii și aflat secretele altora, e o boală care se ia de la TV, nicidecum o cerere a Duhului Sfânt.

În cultele neoprotestante din România cel puțin, oamenii sunt la extreme diferite în problema Duhului Sfânt. Unii fac din El ceea ce nu este, se folosesc de Numele Lui pentru a impresiona, pentru a căpăta autoritate și credibilitate, alții nici nu prea discută problema. Nu generalizez, însă situația e tare sensibilă și asta ne obligă, indiferent de religia noastră, să studiem aspectul cu interes și obiectivitate și să ne pocăim de ce nu este corect.

Când trebuie să te pocăiești de atitudini sau idei greșite față de Duhul Sfânt?

  • Când afirmi că ai Duhul Sfânt, dar ești confuz în privința deținerii Lui.
  • Când afirmi că ai umplerea, dar nu știi ce înseamnă asta.
  • Când vorbirea ta în limbi e nesigură și nu faci distincția intre vorbire în limbi și bolboroseală fără sens
  • Când nu te interesează capitolul acesta
  • Când știi că ai pretins că Duhul Sfânt ți-a descoperit, dar nu a fost așa
  • Când ai stat în stăruință până ai început să ”aiurezi”, crezând că aceea e prezența Duhului
  • Când ai stăruit pentru umplere din cauză că voiai să fii ca ceilalți sau mai tare
  • Când ai vrut Duhul Sfânt, ca să îți mărești prestigiul sau valoarea în ochii celorlalți
  • Când ai mințit în privința lucrărilor pe care le-ai făcut cu acesta
  • Când te-ai folosit de Numele Său pentru a obține avantaje firești
  • Când ai respins autoritatea Duhului Sfânt
  • Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul trupului tău
  • Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul Său din trupul soțului, soției sau a altei persoane

Iată câteva din situațiile posibil existente. Recunosc că lista e incompletă, am scris ce am întâlnit cel mai frecvent pentru a atrage atenția. Dragii mei, noi păcătuim adesea din cauza firii pământești, dar Duhul Sfânt e acela care nu ne dă liniște până nu ne cerem iertare. Dacă ai făcut asemenea fapte și totuși stai liniștit, înseamnă că Duhul este stins sau te-a părăsit. Trebuie pocăință.

Suntem chemați la discernământ, înțelepciune și la obiectivitate. Nu ne putem lăsa târâți încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Duhul Sfânt este Dumnezeu!

http://www.filedinjurnal.ro/

Ce inseamna a ne lua crucea ?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

cruce1

Marcu 10: 21 Isus S-a uitat tinta la el, l-a iubit si i-a zis: „Iti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.”

Domnul i-a invitat pe ucenici sa-L urmeze. Această invitatie este valabila si pentru noi toti. A-L urma pe Domnul Isus inseamna a ne lepada de noi insine si a ne lua crucea.

A ne lepada de noi insine inseamna a renunta de bunavoie la dreptul de a ne croi propriul drum in viata; inseamna a nu alege si a nu face planuri fara voia Domnului; inseamnă a-L recunoaste pe Isus ca Domn in toate domeniile vietii.

A ne lua crucea inseamna a alege viata pe care a trait-o Isus. Aceasta nu inseamna a ne impodobi cu o cruciulita, ci presupune opozitie chiar din partea celor dragi, ocara lumii, dispunerea de a renunta la multe lucruri pe care le-ar putea oferi lumea, totala predare si bizuire pe Mântuitorul, ascultare de conducerea si calauzirea Duhului Sfant, umblarea uneori singur pe cararea vietii, infruntarea ocarii din partea oamenilor religiosi, suferirea din pricina dreptatii, moartea fata de propriul eu…

A lua crucea mai inseamna si a apuca adevarata viata, a gasi motivul existentei noastre aici pe pamant.

Am inteles adevarata insemnatate a crucii si am ales cu totii adevarata viata la care ne cheama Mantuitorul?

http://afirmativ.com/

Este vinul sângele Domnului?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Cina D-lui, DILEME

Aseară, am fost cu soţia la întâlnirea cu absolvenţii. Ambii am învăţat în aceeaşi şcoală şi ieri am împlinit 20 de ani de la absolvire. A fost o sărbătoare frumoasă. La un moment, pe când discutam cu oamenii, s-a apropiat un fost coleg şi stăruia de mine să mă servească cu puţin vin cu toate că ştia aşa cum şi toţi ceilalţi că nu consum băuturi alcoolice. Ceilalţi s-au oferit să mă servească cu suc sau cu orice altă băutură nealcoolică care era pe acea masă şi o făceau cu plăcere. Cel ce insista să mă servească cu vin a spus: “Bea puţin, este bine, că Domnul dă voie, doar este sângele Lui…” Acesta este argumentul, sau mai drept vorbind, scuza multora pentru beţie. De aceea am găsit că este bine să scriu acest articol şi să specific câteva lucruri cu privire la afirmaţia fostului nostru coleg.

Vinul a fost folosit de Domnul Isus Hristos ca şi semn al legământului

În seara când urma să fie arestat, Domnul Isus a cerut să aibă o ultimă cină pe care au pregătit-o ucenicii. În timpul acelei cine…

Pe când mâncau, Isus a luat pâne; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a zis: “Aceasta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” (Evanghelia după Marcu 14:22-24)

Vinul simbolizează sângele (jertfa) Domnului Isus Hristos doar în timpul Sfintei Împărtăşanii

În Epistola I către Corinteni, Apostolul Pavel, când i-a învăţat pe Creştini cu privire la Sfânta Împărtăşanie, sau Cina Domnului le-a spus:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupl Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” (I Corinteni 11:23-25)

Vinul simbolizează sângele (jertfa) Domnului Isus Hristos doar pentru cei ce au încheiat legământ cu Dumnezeu

Numai atunci când um om se pocăieşte din inimă, când crede din toată inima şi îşi dedică viaţa Domnului Isus, primeşte iertarea deplină de păcate şi aceasta este încheierea acestu legământ. Dumnezeu mai numeşte în Biblie procesul încheierii legământului cu El “naştere din nou“.

Beţia este destrăbălare

Nu am exagerat nimic. Aşa scrie în Biblie:

Nu vă îmbăţati de vin, aceasta este destrăbălare. (Epistola lui Pavel către Efeseni 5:18)

Să nu confunde nimeni beţia, care este o destrăbălare, cu lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu.

http://moldovacrestina.md/

Cu Duhul Sfânt dar împotriva Lui – II

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Duhul Sfânt, EDITORIALE

cu Duhul Sfant dar împotriva Lui

Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.

Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.

Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.

Un alt aspect vrednic de atenție este că din Mângâietor, Duh de putere, Călăuzitor și aliat al nostru în călătoria pe acest pământ, Duhul Sfânt poate deveni motiv de condamnare pentru noi. Sunt specificate clar în Scriptură câteva adevăruri de neignorat. Unul din ele este cel privitor la chemarea noastră de a ne aduce trupurile ca o jertfă vie și plăcută lui Dumnezeu. Acele trupuri care sunt temple ale Duhului Sfânt. Păcătuind împotriva trupului, ne facem vinovați de mari păcate. Păcatul împotriva trupului are trei valențe importante care nu pot fi clasificate după opinia mea.

Păcatul împotriva propriului trup. Aici intervin curvia, îmbuibarea, alcoolul, drogurile, tutunul, tatuajele, tăieturi în carne, piercing-urile, machiaje oribile, purtare de tot felul de măști de draci, monștri sau creaturi ciudate, inhalarea de substanțe, pornografie, metode de vindecare oculte și unele metode de medicină alternativă care au de a face cu distrugerea trupului. Tot ce afectează trupul negativ e un păcat împotriva sa și implicit o afectare a templului Duhului Sfânt deci o alterare a celității jertfei.

Păcatul împotriva trupului bisericii. Și aici avem o arie largă de fapte, acțiuni și gânduri. Neiertarea, invidia, vorbirea de rău, bârfa, certurile de partide, nefolosirea darurilor spirituale, folosirea abuzivă a darurilor spirituale, pretinderea autorității datorită deținerii Duhului Sfânt, mimarea deținerii Duhului Sfânt, acționarea în instanțele pământești a fraților, neîndeplinirea datoriilor de tată și mamă, neiubirea fraților și altele. Toate atacă trupul lui Hristos și încearcă pângărirea acestuia, afectează biserica locală și îi iau din puterea de mărturisire. Acesta poate fi un păcat împotriva trupului.

Păcatul împotriva trupului altuia. O a treia valență a acestui aspect este să păcătuiești împotriva trupului altuia și cel mai frecvent păcat se întâmplă în căsătorie sau relații consensuale care sunt nepermise. Dacă ne gândim la căsătorie, soțul e stăpân pe trupul soției și soția pe al soțului, așa spune Scriptura. În consecință soțul și soția pot păcătui împotriva trupului celuilalt. Cel mai frecvent se întâmplă prin neîndeplinirea datoriei de soț și soție, începând cu nevoia de intimitate și continuând cu nevoile emoționale. Un soț care refuză intimitatea cu soția sa păcătuiește împotriva trupului acesteia și invers. Aud des cazuri în care intimitatea e refuzată pe diferite motive, dar la pocăiți cel mai ”evlavios” e postul. Draga mea nu pot că sunt în post, Dragul meu nu pot că postesc. Să ne ferească Dumnezeu de folosirea practicilor spirituale pentru motivarea diferitor prostii sau păcate din mintea noastră. Dacă refuzați intimitatea spuneți un alt motiv nu folosiți pe Dumnezeu pentru asta. Relațiile sexuale între soți nu pot fi omise nici la post decât cu acordul partenerului. Atenție, nu cu forțarea sa, nu punându-l în fața faptului împlinit. Acesta e un păcat împotriva trupului celuilalt.

Un alt păcat împotriva trupului celuilalt e abuzul ritualic, fizic și sexual. Mulți soți abuzează de soțiile lor, da asta se întâmplă în biserici. Orice egoism în relațiile intime e păcat. Dacă tu ca bărbat îți permiți să atingi punctul culminant și să-ți lași soția ”la jumătatea drumului”, înseamnă că o abuzezi. Dacă îți permiți să îți faci tu ”nevoile” iar pe ale ei să le ignori, păcătuiești împotriva trupului ei. Tot aici se încadrează relațiile sexuale extramaritale, schimburile de parteneri, cumpărarea soțului sau a soției pentru serviciile sexuale (sex pe bani sau servicii).

Iată cum, destul de lesne, ne putem trezi păcătuind împotriva trupului, deci împotriva Duhului Sfânt care îl locuiește. Iată cum, ne putem transforma din doritori ai puterii oferite de Duhul Sfânt, împotrivitori ai Duhului Sfânt. Iată cum o binecuvântare a lui Dumnezeu ne poate deveni condamnare.

http://www.filedinjurnal.ro/